colectionez calm.

you can hear it too if you’re sincere

sursa entuziasmului se gaseste in exterior pentru oamenii apatici.

ne construim realitati ca sa avem ce desfiinta cu alcool si droguri.

pentru fiecare ghicitoare exista o minte intacta, impresionabila.

unii oameni nu stiu sa vorbeasca decat vorbind.

in lipsa de altceva caut noul.

imi lipseste un adversar puternic.

natura vindeca mintea intoxicata.

mă mai mir de ce.

bouge, bouge pas!

jayjay

o sa stiu ca am ajuns atunci cand si acolo unde nu voi mai simti nevoia sa adaug nimic

conexiuni arbitrare

eu pic,tu pic, el poc poc

si mai important decat a gîndi e a spera. întrebarea generează materia.

cu toate ca inteleg de ce-ul care va mână la tot felul de actiuni ciudate, nu pot sa nu ma gandesc, ulterior si in perspectiva, ca sunteti foarte naivi: va dati timpul pe degeaba! mîzgăleala nu e artă!

dimineata

am sa-mi construiesc o casa langa un brad. si mai bine ar fi langa un zavoi de mesteceni. sa fiu aproape de cantecul păsărilor care mă vindecă prin ureche. dimineata, cand inca nu m-am scuturat de somn, sa deschid zgomotos geamul si sa-mi continui mijirea in simfonia inaltatoare ce canta pentru mine. 

preopinii

cu fiecare lucru care imi place dobandesc o opinie.din acel moment lucrurile devin cam definitive.si e asa de fiecare data.timpul trece in favoarea mea,adica vine cu mine in opinie.timpul imi calareste opiniile.e un trantor care traieste pe seama mea.ma patrunde, ma spulbera si ma aduna.ca pe o duna de vant.pe nisip. pe nisip calatoreste timpul. pe nisip si pe opiniile mele.doar ca. nisipul se sparge intr-o mie de furnici,negre si multe.si mute.timpul mut ma calareste.timpul surdo-mut se uita pe gaura cheii.din dreapta seamănă cu un pendul.de jos in sus pare o scară.e intotdeauna infinit.

gand -> vorba -> fapt

monica si maria

maria si monica

paysage sans paysans….

gootcha!

va rog

nu mai folositi cuvantul asta arhiuzat, minimal daca nu stiti cel putin inca un curent care s-a perindat in istoria artei!

vizualo-bucal

arata-mi cu ce iti implinesti simturile   ca sa stiu cine esti     si nu esti inca    

haideti

their latest album here

kill the cat

pentru monici,dimineata pe balcon.

esenta omului rezida in capacitatea sa de a spera. dincolo de asta imi vine in minte logica pharmakon-ului. cand speri te vindeci si te otravesti in acelasi timp. asta e unul din paradoxurile existentei. impreuna cu demonul iubirii care simultan mistuie si da aripi, si cu perversitatea curiozitatii, ce descatusand mistere le si omoara, elixirul sperantei se inscrie in lungul sir de adevaruri sferice ce nu pot fi cunoscute diametral ci tangential. un om stand in picioare va fi intotdeauna intr-o pozitie perpendiculara fata de suprafata rotunda a Pamantului, ceea ce nu il va impiedica, de altfel sa-si proiecteze umbra oblic,orizontal, in fine, relativ la anotimpul la al carui soare se supune. nu pot fi simultan si aici si acolo decat in imprejurarile extraordinare a semnarii unui pact total. cat de departe ai merge de dragul cunoasterii? dilema faustiana a existentei…un alt paradox. ma vad obligata sa rectific afirmatia cu care am inceput acest sir de ganduri, dupa cum urmeaza: esenta omului rezida in paradoxurile pe care trebuie sa le parcurga pentru a se cunoaste.

vertiju’

eeee  spirala sau şurubul?aburi de bautura in creier.

obsesia mea e timpul

quel heure est-il?

entire communities of merry, merry people….tăvălugul vieţii este plin de iluzii, care mai de care mai credibile.nu degeaba fata morgana apare in desert in bufeuri interminabile de caldura si ardoare…si in cuptorul cu micro-waves daca iti bagi capul rezultatul va fi acelasi: halucinatii credibile.si renasti complet scuturat de vechi obsesii. ca furnica ce isi poarta matca in spate pana la destinatia finala.

frosa vigurosa.

teama de ridicol

curios este ca e foarte greu sa distingi intre ridicol si sublim. oricum, etichetarile astea pe care le executa mintea umana cu precizia unei masinarii bine unse, sunt mai mult orientative, nicidecum definitive. ridicoli nu sunt cei care gafeaza ci cei care ranjesc prea plini de propriile prejudecati.

calamitatea unei zi obişnuite….

 temperatură obscenă.

vous,les femmes

influenţa femeii este atmosferica

oamenii care fac publicitate.sunt promotorii status quo-ului.

ispita e intotdeauna narcotizanta

black swan

teodora.

wei

cand dreapta e stanga si stanga e dreapta si in general jos si sus par una si aceasi linie ia-o inainte. curiozitatea salveaza si mantuieste.

am multe urme de talpa pe teneşi

azi m-am gandit la dependenţă. de oameni, de stari. de ceva,in general. ceea ce gandeam s+ar traduce cam asa: cautam mereu acelasi om(oameni) la nesfarsit, avem o unica asteptare totalizatoare, ne emotioneaza incontinuu aceleasi mici frecusuri, consumam cu placere doar acele substante despre care stim,ab initio ca ne prilejuiesc aceasi pleiada de angoase carora stim ca le putem face fata. cert e ca devenim ceea ce suntem. tot aud spunandu-se ca oamenii se mai schimba, ca nu se mai recunosc unii pe altii, ca acum se iubesc, acum se urasc. aproprieri, distantari, prieteni, straini. nu. fiecare om e dependent de propria persoana. gata, am spus-o. eu de eu. nu egoism. nu eu de ego. ci as descrie aceasta stare de autodependenta ca pe o acrobatie la inaltime. imaginati-va o prajina de 10 cm latime intre cele doua emisfere cerebrale. imaginati-va acum o noapte lunga ce se prelinge intr-o dimineata calduroasa pe la ora 11 merg spre metrou buimaca. ba nu. ma duc cu autobuzul. acea ameteala sublima. substanta inca ma mână. am in mână o sticla de apa din care sorb. sunt epuizata. atata muzica buna si oameni relaxati. merg totusi. trebuie sa ajung undeva. asta stiu sigur. cu metroul sau cu autobuzul? mai merg pe jos. e o zi frumoasa. o prelungire fireasca. am multe urme de talpa pe tenesi . si o gaura in ciorapi de la o tigara aprinsa. am atins o stare de excelenta. ajung in intersectia de la Universitate. Oameni in jurul meu mergand in toate directiile. râd. parca sunt toti niste vectori ametiti de respiratia mea magnetica.vad o trecere si nu ezit. ma incumet si fac primul pas. inchid ochii si imi intind bratele. e mai bine asa. am rau de inaltime si, oricum, am atins o stare de excelenta. lemnul elastic se indoaie sub pasii mei neezitanti. ajung dincolo.puntea asta imi poarta pasii. descrie excelenta mea. circul libera prin mine.

asa grait-a zarathustra

in paginile lui Nietzsche despre supraom, moartea lui Dumnezeu si ipocrizia maniheista a inaltilor prelati se regaseste si aceasta propozitie absolut surprinzatoare: “mi-am uitat umbrela”.  via Sebastian Grama(cu multumiri tacite)

fresh adica real, dincolo de bine si de rău. connect to media.feel it.natural.minotaurul de la capatul tunelului.hotdot.

am citit odata:”oamenii sunt rai din lipsa de imaginatie”. nu mai inteleg ce inseamna asta.

pentru radu

azi si maine sustine lucrarea de licenta.sunt cu gandul la el.ii admir dedicatia si disciplina.filmul nu se lasa studiat decat selectiv. bafta!

rogvaiv

carei culori ii corespunde i-ul din rogvaiv?

                   i de la indigo.i din rogvaiv. exista indigo si exista si violet.